Premiul I

STARH – ARHITECTURĂ, CONSTRUCȚII, DESIGN SRL

Conexiuni urbane și concentrare istorică

Asumarea / menirea acestei propuneri este de a realiza simultan conexiunea orizontală în țesutul urban spontan și promenada prin introducerea unui noi piațete publice deschise, ca o cameră-grădină în interiorul țesutului tradițional și în ansamblul istoric multidimensional, fiecare cu o anumită prezentare arhitecturală simbolică. Desigur, este semnificativ a se preciza că, pe de altă parte, lăsând în urmă animaţia urbană şi intrând, curtea-grădină acționează ca un oculus de stabilizare spațială și de recuperare, încărcat cu o claritate geometrică constantă.

Valențele simbolismului istoric – trecutul esențial

Primul strat abordat, nucleul întregii compoziții conectate la oraș, este pur și simplu o sală  hipostilă, o curte-grădină înțeleasă atât ca o reprezentare a unui forum roman / agora, dar și ca o grădină urbană pentru locuitorii și vizitatorii orașului.

Acoperirea, dorită a fi o placă  solidă și imponderabilă în același timp, este susţinută de coloane ce par mai degrabă întinse decât comprimate (cu rol de susținere) – acestea sunt distribuite aleatoriu şi uniform, între ele definindu-se locuri pentru referinţele istorice: baza Columnei Romane, percepută de la nivelul ochiului la fel ca în cazul originalului, dar fără solemnitatea caracteristică, apoi principala piesă a expoziției, statuia Sf. George, piatra funerară, sculptura cu capul lui Traian, statuia cetățeanului roman, Altarul lui Osiris și Casa Cărții. Macheta vechiului București străjuieşte intrarea în expoziția amplasată în Centrul Vechi. Acoperișul «suspendat» lasă fațadele interioare ale vechii clădiri vizibile și expuse, permițând luminii să pătrundă și să vibreze relieful şi decoraţiunile acestora.

Al doilea strat, camera de tip monostil, schimbă câmpul de augmentare înspre compresie și concentrare, într‑un discurs al tectonicii. Încăperea adăpostește friza Coloanei într-o percepție perimetrală circulară, totală, alături de macheta Romei realizată de către Gismonti și expoziția dedicată Antichităţii ca puncte centrale de interes. Al treilea strat (intermediar) este dedicat laboratoarelor de restaurare și conservare; acesta își schimbă expresia în consecinţă; împărţit median, spațiul se află în legătură strânsă cu nivelurile de depozitare situate la adâncime şi cu care sunt inter-relaţionate, având prevăzut un control riguros al microclimatului. Prezența structurii este semnificativă până la cele mai joase niveluri, unde exprimă densitatea și aglomerarea în spațiu.

Există, de asemenea, o stratificare conceptuală majoră care include întregul Muzeu, atât componenta existentă, cât și cea nouă: subsolul Muzeului conține fundamentele istoriei națiunii: Preistorie, Antichitate, Tezaur, friza Columnei lui Traian, depozitul de patrimoniu, laboratorul de restaurare și de conservare, artefactele; parterul, prin curtea sa hipostilă dar, de asemenea, conectat cu orașul prin intermediul intrării publice, este mai deschis, mai plin de viață, fiind gazdă pentru expoziții temporare, cafenele și un restaurant, pentru istoria orașului, pentru expoziția Centrului Istoric din București și pentru Muzeul Românilor de Pretutindeni; etajele superioare sunt dedicate secțiunii istorice din Evul Mediu și până în prezent; partea de sus (etajul al doilea și mansarda) evidenţiază auditoriul și biblioteca în poziție centrală de referință, subliniind astfel structura principalelor cupole și aripa de pe Calea Victoriei.